dean

Aniversarea

dean — Mon, 20 Feb 2012 20:00:13 +0000

Undeva la sfârșit de februarie 2008, după o sesiune agitată și o presesiune plină de activități ”extrașcolare”, ceva din interiorul meu cerea schimbarea. Totală.
Ea a venit treptat și s-a impus ulterior ca stil de viață sub formă de activitate plăcută, pasionantă, intensă, permanentă. De 4 ani încoace zilele mele se clasifică în ”zi fără” sau ”zi cu”…bazin.

Wired

dean — Wed, 15 Feb 2012 16:48:40 +0000

Stâlpul cu un colac în coadă.

City lights

dean — Sun, 12 Feb 2012 17:47:38 +0000

“Păşesc pe strada pustie, gândind liniştea
Faruri incandescente zglobii…
Doar o stea,
Culorile oraşului… sclipesc
În tacerea lor…”
Norzeatic și Khidja – Dancer

Apusean

dean — Thu, 09 Feb 2012 17:22:16 +0000

Sunt căptinanul propriei mele corăbii. Iar aceasta cu siguranță nu se scufundă! La catarg afișez cel mai optimist steag cu putință. Limanul este aproape și cerul se va însenina cât de curând. Simt aerul puternic al învingătorului care ajunge cu bine la destinație!

In action

dean — Tue, 07 Feb 2012 10:12:12 +0000

Bucuria din lucrurile mărunte…

Vestitorul

dean — Thu, 02 Feb 2012 16:38:32 +0000

…primăverii?!

Evanghelia

dean — Mon, 30 Jan 2012 06:09:03 +0000

Costinești, 1 august 2008.

Frozen

dean — Fri, 27 Jan 2012 06:45:30 +0000

Între sălcii ca și Între Lacuri totul e inert.

Citirea

dean — Tue, 24 Jan 2012 16:20:24 +0000

A început ca stare de fapt. M-am trezit la viață într-o cameră care avea deasupra patului o bibliotecă. A continuat cu ”acuzația” învățătoarei în clasa I că citesc acasă ceea ce urma să facem la ”citire”, de-aia citeam eu așa cursiv. Acuzație nefondată dar nu aveam cum să-i dovedesc. Urmează lecturile obligatorii de generală plus vacanțele de vară, pline de stat pe o pătură sub un măr și devorat cărți și, evident, prune. Liceul deschide calea clasicilor iar faculatea o conduce spre alte genuri.

Singurul regret? …că n-am citit mai mult.

Le time

dean — Fri, 20 Jan 2012 06:17:56 +0000

Îmi plac ceasurile dar nu prea-mi place obiectul muncii lor. Timpul ăsta trece fără jenă iar dacă nu ești în pas cu timpurile ajungi să rămâi doar cu regrete, frustrări, teama de eșec, colaps sau cine știe ce altceva mai adânc și mai grav. Nu știu de ce am atitudinea asta negativistă…de fapt știu, am tot timpul așteptări foarte mari de la ceea ce aș dori să urmeze să se întâmple, mă văd direct în poziția viitoare dar realitatea mă trezește imediat…hmm ”la realitate”. M-am săturat de laude gratuite, de ”se poate și mai rău”, de neșansă, de gri, de frig, de singurătate, de prostie, subcultură, ignoranță și snobism. Aștept schimbarea dar numai nu se mai întâmplă odată. De fapt cred că trebuie să lupt/muncesc mai mult pentru schimbare, care e cumva în mine și trebuie doar să-i găsesc portița pentru evacuare. Și dacă aș avea mai multă șansă totuși…câte-aș putea face!
Cum zice Moloko “timpu-i acuma”…